Istorie, nu basme și basne

În lumea modernă folosim adesea denumirea Imperiul Roman în mod anacronic și în afara contextului istoric pentru a descrie statul monarhic condus de împărații de la Roma și ulterior Constantinopol. În Antichitatea târzie, probabil ca urmare a extinderii cetățeniei romane la toți locuitorii Imperiului, prin   edictul  Constitutio Antoniniana din  anul 212 d.Hr. emis de împăratul Caracalla, apare o nouă denumire pentru statul roman, care treptat se va impune în detrimentul celorlalte nume al Imperiului. Această denumire este  " ROMANIA " , având sensul literal de  " Țara romanilor " . 1   ROMANIA - un nume impus de jos în sus "Romania" a fost un nume care s-a impus pornind de jos în sus, de la descendenții noilor cetățeni romani, și au trecut secole până când a început să fie utilizat în mod oficial, în actele imperiale.  Însă termenul și-a făcut loc de timpuriu în literatura vremii, apărând în izvoarele scrise l...

Foto 1. Hartă cu distribuția geografică a numelor de popoare și locuri din Europa care derivă din termenul proto-germanic " walhaz " (adică străin), incluzând denumiri precum Wales, Wallonia, Wallachia, Vlachs , Włochy , Wołochy și multe altele. (sursa:  Virble )   La fel ca multe alte popoare - precum germanii, care sunt denumiți ba allemands, ba tedeschi, ba niemcy, deși își zic deutsche - românii au fost cunoscuți de-a lungul veacurilor sub diverse nume, cele mai frecvente fiind: vlah (cu variantele:  vlach , valah , walach , blach , bloch , olah ) şi român/rumân . Primul este o adaptare slavonă după un termen germanic prin care erau desemnate populațiile romanice în diverse colțuri ale Europei, 1  iar cel de-al doilea se trage din latinescul " romanus ", adică cetățean al Imperiului Roman, 2  denumire care nu s-a păstrat doar la români, ci și la rumanși, 3  romanzi 4   sau în regiunea italiană Rumâgna/Romagna. 5 Avem așadar două cuvinte pe...

Endonimul ,  adică numele pe care și-l atribuie un popor, în propria sa limbă,  reprezintă o piatră de temelie a conștiinţei apartenenți la un grup etnic.  Acest lucru este cu atât mai relevant pentru români având în vedere diferența semnificativă dintre numele pe care poporul român și-l atribuie sieși ( endonimul "român/rumân ") și numele folosit în trecut de străini ( exonimul "valah/vlah" ).  Documentele istorice din secolele XV-XVIII oferă mărturii prețioase despre această dualitate denominativă, demonstrând că, în timp ce vecinii și călătorii străini foloseau termenul „valah", românii se auto-identificau în mod constant ca „români" sau „rumâni", derivat direct din latinescul "romanus". Aceste izvoare documentare, atât interne cât și externe, sunt deosebit de importante pentru înțelegerea continuității conștiinței etnice românești și a legăturii cu originile romane. Mărturiile externe provin de la umaniști renascentiști, diplomați, călă...

La pachet cu mitul că româna ar fi o limbă artificială  creată pentru a înlocui vechiul grai al locuitorilor de la nord de Dunăre, o altă teză delirantă, cu substrat politic, susține că  rumân, 1   forma veche a numelui poporului român,  desemna doar și numai țăranii aserviți, adică iobagii, iar poporul se auto-denumea v(a)lah . Așadar, potrivit adepților acestei teze, numele real al locuitorilor de la nord de Dunăre ar fi vlah, întrucât denumirile "român" și "România" ar fi fost chipurile născocită abia în sec. XIX, de pașoptiști, pentru că așa-zișii  vlahi și-ar fi imaginat că sunt urmași ai Romei. 2 Fie că izvorăște din neștiință, fie concepută pentru a denigra, această teorie este incredibil de prost gândită, bazându-se pe niște confuzii jenante, informații eronate și interpretări tendențioase.  Foto. 1 Hartă cu distribuția geografică a numelor de popoare și graiuri romanice care derivă din termenul latinesc " Romanus " Însă, dincol...