Confuzii - voite sau nu - privind originea coifului de la Coțofenești, dispărut în Olanda

Coiful de la Coțofenești, o piesă remarcabilă a patrimoniului arheologic românesc, a generat numeroase dezbateri privind originea sa, în special după ce a fost furat dintr-un muzeu din Olanda. 

Deși unele persoane au sugerat o origine scitică, dovezile arheologice și contextuale indică o proveniență getică, cu influențe scitice. 

Grifonii prezenți pe coif sunt - în opinia susținătorilor teoriei originii scitice - un element care demonstrează proveniența acestuia, întrucât acest element decorativ se regăsește frecvent în arta nomazilor sciți. Dar această concluzie, trasă de păr, ignoră - voit sau nu - faptul că, inclusiv în epoca antică, informațiile culturale circulau între civilizații, astfel că motivul decroativ al grifonului era larg răspândit în arta antică, fiind reprezentat pe artefacte aparținând unor civilizații distincte, inclusiv în cea tracică,¹ dar și cea greco-romană, unde este asociat cu zeul Apollo.²

Astfel, regăsim grifoni reprezentați pe monde bătute, în secolul V î.Hr., în colonia grecească Abdera (actualmente Advira, NE Grecia) de pe coasta sudică a Traciei antice,³ dar și la Philippopolis (actualmente Plodiv, în Bulgaria centrală).⁴ Totodată, grifoni apar și pe tetradrahme ateniene, decorând coiful zeiței Atena, pe monedele din Ionia în nord-estul Turciei, precum și pe emisiunile monetare din Siracuza, Sicilia.⁵ 

Acest aspect demonstrează că acest animal mitologic era un element artistic larg răspândit în lumea mediterană și orientală și nu poate fi atribuit exclusiv culturii scitice.

De asemenea, reprezentări ale grifonilor apar și pe alte artefacte din spațiul nord-tracic, precum pe unul din discurile ornamentale de fier de la Piatra Roșie, din zona Sarmizegetusei, sau pe una dintre falerele de la Surcea, jud. Covasna, obiecte realizate de meșteri locali,⁶ sau tezaurul de la Rogozen,⁷ în nord-vestul Bulgariei de astăzi.

Coiful de la Coțofenești (fin sec. V î.Hr-sec. IV î.Hr timpuriu) face parte dintr-un grup distinct de cinci coifuri princiare descoperite în spațiul nord-tracic-getic. Aceste artefacte prezintă caracteristici comune definitorii, precum frontoanele cu decorațiuni similare și ornamentarea cu ochi apotropaici. Coifurile, având rol ceremonial, erau făurite din materiale prețioase precum aur, electrum (aliaj de aur și argint), argint aurit pe anumite porțiuni sau argint simplu, cel mai probabil de către meșteri itineranți. Aceste coifuri își au originea în coifurile „chalcidice” grecești din sec. V î.Hr. realizate din bronz, fiind o variantă creată de populațiile dintre Marea Egee și Carpați.⁸

Un argument crucial împotriva teoriei scitice îl reprezintă distribuția geografică a descoperirilor. Cele cinci piese de prestigiu au fost descoperite la Coțofenești, Cucuteni-Băiceni, Agighiol, Peretu și Porțile de Fier, acoperind o arie vastă care corespunde teritoriului locuit de geți.⁹
În cazul în care coiful ar fi fost de origine scitică ar fi fost normal să gasim alte artefacte similare și în spațiul scitic din regiunea pontică, doar că până acum nu s-au găsit. 

Coiful descoperită la Coţofeneşti prezintă influenţe stilistice elenistice și scitice, cum sunt scenele de sacrificiu, care ornamentează obrăzarele, sau decorul de frize cu animale fantastice de pe apărătoarea de ceafă, dar şi elemente specific getice, cum sunt reprezentarea ochilor apotropaici de pe frontal.¹⁰

Teoria originii scitice a coifului de la Coțofenești nu poate fi susținută în fața evidențelor arheologice și contextuale. Prezența elementelor decorative precum grifonii, care au fost invocate în sprijinul acestei teorii, se dovedește a fi un argument insuficient, având în vedere răspândirea lor largă în arta antică. În schimb, coiful se încadrează perfect într-un grup tipologic specific getic, fiind parte a unei tradiții locale clare, demonstrată de descoperirile similare din același areal geografic și cultural.

Atribuirea getică este susținută de multiple aspecte convergente: contextul arheologic al descoperirilor, distribuția geografică în teritoriul getic, similitudinile stilistice și tipologice cu alte coifuri princiare getice, precum și prezența în tezaure cu alte artefacte specific getice. Toate aceste dovezi confirmă fără echivoc originea getică a coifului de la Coțofenești și invalidează teoria originii sale scitice.

Desigur, noi dovezi științifice ar putea oferi informații suplimentare privind originea artefactului, însă argumentele superficiale, precum cel cu grifonii exclusiv scitici, sunt sortite eșecului.

Coifuri princiare getice descoperite în România (Sursa: capodopere2019.ro)

Localizarea coifurilor similare cu cel de la Coțofenești în spațiul nord-tracic/getic (Sursa: Enciclopedia Dacica)

Grifoni pe coiful princiar de la Coțofenești

 

 

Grifon pe un disc ornamental de fier de la cetatea dacică Piatra Roșie, jud. Hunedoara (Sursa: adevărul.ro) 

Faleră cu grifon din sec. I î.Hr., Surucea, jud. Covasna (Sursa: Muzeul Național de Istorie, București/livius.org)

Coif tracic din sec. V î.Hr. decorat cu doi grifoni așezați simetric (Sursa: Muzeul Național de Arheologie de la Sofia)

 

Grifon pe o monedă din sec. IV î.Hr emisă în orașul grecesc Abder din sudul Traciei (Sursa: CoinArchives) 

Grifon pe un denar roman de argint din sec. I î.Hr (Sursa: CoinArchives)

 

NOTE

¹ Daniela Agre, The image of the griffin in Thracian art; Marina Tasaklaki, Changes of Cultural and Religious Identity through the Iconography of the So-Called Pseudo-Autonomous Coins of the Cities of Roman Thrace

² Grifonul - animal fantastic reprezentat în general cu trup leonian cu cap și aripi de vultur  - își are originea în Mesopotamia, în mileniului IV a.Chr. Victor Henrich Baumann, O piesă deosebită de toreutică romană. Grifonul de la Teliţa, p. 249-263; Meghan Godby, A Study of the Sphinx, Siren, and Griffin in Greek Art

³ Coin Typology of Abdera

⁴ Marina Tasaklaki, op. cit, p. 398, fig.24; The Ancient Coinage of Philippopolis

⁵ Griffins on Ancient Coins

⁶ Catalin Draghici, Despre coiful de la Coțofenești și sindromul scitopatiei. Partea a II-a; Daniel Spânu, Cavalerul cu pasăre de pradă de la Surcea: avatarul unui mit celtic în Dacia epocii târzii la Tène, p. 81; Victor Henrich Baumann, op.cit, p. 262-263; Gelu Florea, Liliana Suciu, Observații cu privire la „scutul” de la Piatra Roşie

⁷ Ivan Marazov, The Rogozen Treasure, p. 64-67, 108-110

⁸ Aurel Rustoiu, S. Berecki, "Thracian" Warriors in Transylvania at the Beginning of the Late Iron Age. The Grave with Chalcidian helmet from Ocna Sibiului

⁹ Borangic Catalin, Badescu Alexandru, Civilizaţia geto-dacică (I). Arme şi echipamente din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României, p. 10-19; Raport științific NIPNE - Caracterizarea arheo-metalurgică a obiectelor de argint şi aur din tezaurele şi descoperirile izolate Extra-Carpatice-Geto-Dacice (Tracice); Muzeul Institului de Artă din Detroit, coif tracic; Enciclopedia Dacica, Coifurile regilor

¹⁰  MNIR: Coif princiar getic

Bibliografie

Agre, Daniela, The image of the griffin in Thracian art

Borangic, Catalin, Badescu, Alexandru, Civilizaţia geto-dacică (I). Arme şi echipamente din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României

Victor Henrich Baumann, O piesă deosebită de toreutică romană. Grifonul de la Teliţa

Draghici, Catalin, Despre coiful de la Coțofenești și sindromul scitopatiei. Partea a II-a.

Enciclopedia Dacica, Coifurile regilor

Gelu Florea, Liliana Suciu, Observaţii cu privire la „scutul” de la Piatra Roşie

Godby, Meghan, A Study of the Sphinx, Siren, and Griffin in Greek Art

 Ivan Marazov, The Rogozen Treasure

Raport  științific NIPNE - Caracterizarea arheo-metalurgică a obiectelor de argint şi aur din tezaurele şi descoperirile izolate Extra-Carpatice-Geto-Dacice (Tracice)

Rustoiu, Aurel, Berecki S., "Thracian" Warriors in Transylvania at the Beginning of the Late Iron Age. The Grave with Chalcidian helmet from Ocna Sibiului

Spânu, Daniel, Cavalerul cu pasăre de pradă de la Surcea: avatarul unui mit celtic în Dacia epocii târzii la Tène

Tasaklaki, Marina, Changes of Cultural and Religious Identity through the Iconography of the So-Called Pseudo-Autonomous Coins of the Cities of Roman Thrace