Istorie, nu basme și basne

Horonimul (nume de țară)  România   a stârnit adesea dezbateri aprinse pornind de la opinii dintre cele mai diverse, unele adevărate, altele complet false și chiar jenant de absurde. Pe de-o parte, unii consideră că este o denumire natural ăpentru un popor care se autodenumește pornind de la latinescul "Romanus", adică cetățean al Imperiului Roman, nume de popor care nu s-a păstrat doar la români, ci și la alte comunități romanice (romanzii, rumanși/romanșii, armânii).   Cinci regiuni cu nume similare în zone diferite ale fostului Imperiu Roman:  Rumâgna în Italia, Romangia în Sardinia, Romandia și Rumantschia în Elevția,  România în sud-estul Europei.  La polul opus sunt cei certați cu logica și știința, care cred că numele "România" ar fi o invenție, fără nicio legătură cu locuitorii țării, adică o denumire artificială ce ar fi fost născocită în secolul al XIX-lea  întrucât așa-numiții vlahi și-ar imaginat chipurile că sunt un popor ro...

Foto 1. Hartă cu distribuția geografică a numelor de popoare și locuri din Europa care derivă din termenul proto-germanic " walhaz " (adică străin), incluzând denumiri precum Wales, Wallonia, Wallachia, Vlachs , Włochy , Wołochy și multe altele. (sursa:  Virble )   La fel ca multe alte popoare - precum germanii, care sunt denumiți ba allemands, ba tedeschi, ba niemcy, deși își zic deutsche - românii au fost cunoscuți de-a lungul veacurilor sub diverse nume, cele mai frecvente fiind: vlah (cu variantele:  vlach , valah , walach , blach , bloch , olah ) şi român/rumân . Primul este o adaptare slavonă după un termen germanic prin care erau desemnate populațiile romanice în diverse colțuri ale Europei, 1  iar cel de-al doilea se trage din latinescul " romanus ", adică cetățean al Imperiului Roman, 2  denumire care nu s-a păstrat doar la români, ci și la rumanși, 3  romanzi 4   sau în regiunea italiană Rumâgna/Romagna. 5 Avem așadar două cuvinte pe...

De la limba maghiară vorbită de Adam și Eva în Grădina Edenului la dacii din China ori blachii bulaqi din Transilvania , imaginația oamenilor a fost dintotdeauna captivată de teorii istorice șocante, chiar dacă acestea sunt deseori bazate pe speculații trase de păr și coincidențe superficiale. Copie după gravura lui A. Olearius reprezentând Revalul (sursa: auctionet )   Un exemplu în acest sens îl regăsim și pe la mijlocul secolului al XVI-lea, când o ipoteză curioasă prindea rădăcini în mințile mai multor umaniști europeni. Aceștia susțineau că valuri de valahi  din fosta Dacie ar fi ajuns în secolele V-VI până la Marea Baltică, devenind strămoșii estonienilor și letonilor și fondând orașul Reval (astăzi Tallinn, capitala Estoniei).  De ce tocmai vlahii? Deoarece vlahii ofereau o genealogie prestigioasă popoarelor de la Marea Baltică, care nu mai erau urmașii triburilor păgâne, ci erau descendenții unui popor romanic.Vlahii erau astfel liantul între populațiile din ...

" Evoluția Imperiului. Distrugerea " de Thomas Cole   (Sursa:   arthistoryproject.com ) Imaginea barbarilor însetați de sânge, distrugătorii civilizației romane, s-a impus în percepția populară, fiind perpetuată nu doar de către cronicarii din vechime, ba chiar și-a făcut loc și în operele culturale moderne. Este indubitabil că invaziile barbare au provocat distrugeri considerabile - orașe jefuite, populații înrobite, iar structurile administrative și economice ale Imperiului Roman au fost serios șubrezite, însă, dincolo de aceste episoade violente, realitatea istorică este mult mai nuanțată decât o simplă dihotomie " barbari răi " versus " romani buni ". Barbarii erau, în mod evident, o amenințare majoră pentru Imperiu, dar oare erau chiar erau niște brute fără milă de care romanii de rând fugeau rupând pământul? Barbarii la porțile lumii civilizate și alte teme ale propagandei romane O regulă de bază a cercetării în istorie este aceea că izvoarele nu tre...