Istorie, nu basme și basne

Foto 1. Tatăl Nostru în Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551-1553) " Tatăl nostru " sau  Rugăciunea Domnească  reprezintă un element fundamental al credinței creștine , fiind comună tuturor confesiunilor, deși cu unele diferențe terminologice și teologice.    Plăsmuit într-o anume epocă și cultură, rugăciunea "Tatăl Nostru" nu a rămas neschimbată din lui Isus și până astăzi, ci poartă culoarea vremurilor și neamurilor care au îmbrățișat creștinismul, suferind transformări notabile la trecerea dintr-o limbă într-alta. De-a lungul veacurilor, traducătorii textelor sfinte, realizând că elementele culturale din textul original nu vor fi înţelese în cercul creștinilor cărora se adresa traducerea lor, le-au adaptat condițiilor etnografice ale mediului lor.  Procesul de traducere a textelor sacre implică în mod inerent decizii interpretative care pot altera semnificația acestora, iar una dintre diferențele semnificative în textul rugăciunii "Tatăl Nostru"...

Sfântul Andrei Sfântul Apostol Andrei, care este prăznuit pe 30 noiembrie, a intrat în conștiința populară drept creștinătorul neamului românesc, însă lucrurile nu erau la fel de clare și pentru cronicarii români din urmă cu câteva secole.  Cum vedeau cronicarii creștinarea românilor? Primele informații despre activitatea de evanghelizare a Sfântului Andrei la nord de Dunăre, în Sciția, datează din primele secole după Hristos, în lucrările unor teologi creștini din Imperiul Roman, precum Ipolit din Roma (170-235), Origen din Alexandria (185-254) sau Eusebiu din Cezareea (265–340). Cel din urmă scria că: " Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor, s-au împrăștiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiție, lui Toma i-au căzut sorții să meargă în Parția, lui Andrei în Sciția , lui Ioan în Asia... ". 1 Însă ideea creștinării românilor de către Sfântul Andrei este introdusă în cultura românească abia în ultimul sfert al secolului al XVII-lea, de către Sfânt...

Sfântul Andrei Primele dovezi de creștinism la nord de Dunăre datează din  sec. II-III, însă până acum au fost descoperite  un număr redus de artefacte paleocreștine datând din epoca pre-aureliană, precum cele de la Lechinţa, Potaissa, Romula. 1 Dar oare pauperitatea dovezilor paleocreștine din Dacia este una neobișnuită? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ținem cont de contextul istoric. În Occidentul latin, creștinarea a fost lentă, chiar și în orașe. În Gallia, Hispania și Britania nu există urme de creștinism în mediul rural până spre finalul sec. IV, când începe lent să se dezvolte rețeaua de biserici parohiale. 2 În general, se estimează că doar 2% din populația întregului Imperiul Roman era creștină în jurul anului 250 d.Hr, 3 iar începutul veacului următor, procentul creștinilor a ajuns la 10% din populația imperiului, concentrați în special în zona Siriei și Asiei Mici, cât și în marile orașe din regiunea mediteraneeană. 4 Pe ...

Harta Europei în preajma Marii Schisme ( Wikimedia ) Pentru noi, în epoca modernă, având avantajul analizării retrospective a evenimentelor istorice, considerăm că nu se poate vorbi de ortodoxie și catolicitate înaintea Marii Schisme din 1054, dar oare cum se vedea această chestiune prin ochii cronicarilor români din urmă cu o jumătate de mileniu? Pentru a dezlega această enigmă este esențial să analizăm chestiunea din punctul de vedere al cronicarilor din trecut, care își construia narațiunile pe baza unor informații adesea incerte și fragmentare, obținute prin intermediari cu grade variabile de credibilitate. Într-o primă parte vom trece în revistă percepția cronicarilor români despre creștinismul din primul mileniu după Hristos, pentru ca în partea a doua să abordăm modul în care creștinarea românilor este reflectată în propriile noastre opere istorice și cum apare tradiția creștinării românilor de către Sfântul Apostol Andrei.   Ortodox și catolic nu erau inițial t...

Românii se pot lăuda cu o țară plină de locuri superbe, cu o cultură tradițională fascinantă, dar în loc să ne punem în valoare atuurile reale, suntem constant bombardați de afirmațiile laudative privind presupusa performanță economică a regimului Ceaușescu care a reușit să plătească integral datoria externă.   Coadă la carne și gheare de pui (sursa: Monitorul BT ) Dar fost oare România singura țară din lume care și-a plătit datoria externă sau este doar un mit propagat de propaganda comunistă? O simplă documentare demonstrează fără tăgadă că alte țări au reușit, de asemenea, să-și reducă aproape de zero datoria externă, însă o analiză mai detaliată ridică semne de întrebare în legătură cu înțelepciunea unei astfel de decizii radicale.   România nu este singura țară din lume care și-a plătit datoria externă, ba nici măcar prima. În 1835, Statele Unite și-au plătit în totalitate datoria națională, nu doar datoria externă. Andrew Jackson, care încă dinainte de a câștiga președin...