Istorie, nu basme și basne

Rezumat A fost oare retragerea aureliană sfârșitul definitiv și irevocabil al prezenței și influenței romane la nord de Dunăre?  Răspunsul poate părea unul extrem de simplu și de netăgăduit, doar că în istorie nimic nu este simplu și evident, iar interpretările superficiale, ce ignoră contextul și multitudinea de factori ce influențează evenimentele istorice, generează inevitabil concluzii eronate. Așadar, să încercăm să dăm un răspuns ceva mai complex la această întrebare cu ramificații profunde în ceea ce privește etnogeneza românilor.  Într-adevăr, anii 271-274 d. Hr. reprezintă pentru o mare parte a Daciei finalul epocii imperiale, însă nu și pentru partea meridională a fostei provincii, riverană Dunării,  unde prezența efectivă  a Imperiului Roman, 1  atât militară, cât și civilă , se încheie definitiv spre finalul sec . VI , la 300 de ani după retragerea aureliană. Dominația imperială în epoca romană târzie/paleo-bizantină, deși restrânsă la partea de...

" Evoluția Imperiului. Distrugerea " de Thomas Cole   (Sursa:   arthistoryproject.com ) Imaginea barbarilor însetați de sânge, distrugătorii civilizației romane, s-a impus în percepția populară, fiind perpetuată nu doar de către cronicarii din vechime, ba chiar și-a făcut loc și în operele culturale moderne. Este indubitabil că invaziile barbare au provocat distrugeri considerabile - orașe jefuite, populații înrobite, iar structurile administrative și economice ale Imperiului Roman au fost serios șubrezite, însă, dincolo de aceste episoade violente, realitatea istorică este mult mai nuanțată decât o simplă dihotomie " barbari răi " versus " romani buni ". Barbarii erau, în mod evident, o amenințare majoră pentru Imperiu, dar oare erau chiar erau niște brute fără milă de care romanii de rând fugeau rupând pământul? Barbarii la porțile lumii civilizate și alte teme ale propagandei romane O regulă de bază a cercetării în istorie este aceea că izvoarele nu tre...

Altar  votiv de marmură descoperit la Sarmizegetusa (sursa: cluj24.ro) Retragerea aureliană (271-275 d.Hr.) reprezintă un moment crucial în istoria spațiului dunărean, însă analiza statistică a inscripțiilor din provinciile dunărene în secolul III d.Hr contrazice teoria unei retrageri masive din Dacia romană spre sud. Datele concrete arată un declin constant al producției epigrafice în provinciile romane de la sud de Dunăre, vecine cu Dacia, chiar și după retragerea aureliană. Înainte de începe expunerea datelor țin să subliniez importanța unei metodologii stricte și a prudenței atunci când este este vorba de o analiză epigrafică înșelător de simplă. La o primă vedere poate părea o joacă de copii, o simplă numărătoare a inscripțiilor, doar că nimic mai fals; micile detalii sunt vitale pentru a evita capcanele. În caz contrar, interpretând datele după ureche și ignorând contextul istoric, atunci și rezultatul va fi pe măsură. Mai multe detalii despre metodologia folosită puteți citi...