Istorie, nu basme și basne

Pornim adesea de la presupunerea că toponimele sunt surse „imparțiale”, independente de contextul istoric mai larg, care ne oferă o imagine precisă a populației generale dintr-o regiune, și prin urmare ne indică cu certitudine ce popor a fost primul într-un anumit teritoriu.  Ca atare, în ultimele două secole, etimologiile numelor proprii de locuri au fost intens utilizate în eforturile de construire a spațiilor naționale și, implicit, pentru justificarea revendicărilor teritoriale. Reprezentanții curentelor naționaliste au dedicat mult efort și timp interpretării toponimelor pentru a demonstra continuitatea națiunii lor sau, mai bine zis, prezența lor într-un anumit spațiu geografic înaintea altor popoare rivale.  Manipularea toponimiei în scopuri naționaliste a alimentat un război etimologic asupra Transilvaniei între români și maghiari. Pentru a demonstra justețea revendicărilor teritoriale concurente, cele două tabere au început să scotocească asid...

Harta Poloniei și Lituaniei - Theatrum Orbis Terrarum (1592)     "Mileniul de tăcere" este un termen care vrea să evidențieze absența izvoarelor scrise certe privind existența românilor la nord de Dunăre, însă nu putem înțelege istoria românilor fără să înțelegem contextul istoric general și ignorând istoria altor popoare .    Așadar sunt oare românii singurul popor european atestat târziu? Fiind menționați la multe secole după alte popoare - precum bulgarii, maghiarii, sârbii etc - românii ar putea părea o excepție în istoria Europei, doar că o astfel de opinie superficială ignoră unul dintre cele mai puternice popoare medievale, care a fost menționat abia în sec. XI și ce a reușit să-și formeze un stat abia în sec. XIII.    Este vorba de lituanieni , care în sec. XIV-XV stăpâneau un imperiu păgân imens, de 900.000 kilometri pătrați 1 , întins de la Marea Baltică la Marea Neagră. Prima atestare documentară a numelui “Lituania” (implicit a lituanienilo...

  Știați că până la 70% din suprafața României era acoperită cu păduri în vechime? 1 Iar cele mai împădurite zone erau chiar cele în care românii sunt pentru prima oară atestați în documente: Oltenia, nordul Munteniei, Transilvania, Maramureș.    Există numeroase exemple de populații care s-au dezvoltat și au trăit, de voie sau de nevoie, în zone împădurite 2 , Printre aceste popoare silvestre amintim neamurile germanice, finlandezii, galezii, triburile slavice și baltice, staroverii, bascii, elvețienii și, în mod particular, verii noștri din Alpi: rumanșii (cu dialectele SurSILVAN , SutSILVAN , ce denotă legăturile lor cu pădurea).    Simplul fapt că existau triburi și grupuri de oameni ce trăiau exclusiv în codrii seculari arată, că deși pădurea părea inospitalieră pentru așezările umane, nu este complet prohibitivă, fiind un excelent loc de refugiu. Înseși motivele din cauza cărora oamenii evită în cele mai multe cazuri pădurile ca loc de așezare permanentă...