Istorie, nu basme și basne

Romanizarea Daciei reprezintă unul dintre cele mai rapide și controversate procese de asimilare etno-lingvistică din istoria Imperiului Roman.  Dacă într-un articol anterior am abordat mitul exterminării dacilor de către romani , acum a venit rândul să discutăm un alt mit: imposibilitatea romanizării dacilor. Atât dacofilii, cât și dacofobii resping ideea că dacii ar fi fost romanizați... însă, contrar percepției tradiționale, dacii nu au fost romanizați cu forță, ci s-au romanizat singuri, la fel ca galii, iberii, ilirii și alte populații din lumea romană.  Pentru înțelege de ce dacii au fost romanizați trebuie în primul rând să privim contextul istoric mai larg, să explorăm situațiile din alte provincii romane unde latina a fost adoptată de către populațiile locale și să încercăm să înțelegem interacțiunile complexe între identitățile locale și rolul limbii latine ca idiom oficial, dar și ca limbă vehiculară ( lingua franca),  care facilita comunicarea intercult...

Pornim adesea de la presupunerea că toponimele sunt surse „imparțiale”, independente de contextul istoric mai larg, care ne oferă o imagine precisă a populației generale dintr-o regiune, și prin urmare ne indică cu certitudine ce popor a fost primul într-un anumit teritoriu.  Ca atare, în ultimele două secole, etimologiile numelor proprii de locuri au fost intens utilizate în eforturile de construire a spațiilor naționale și, implicit, pentru justificarea revendicărilor teritoriale. Reprezentanții curentelor naționaliste au dedicat mult efort și timp interpretării toponimelor pentru a demonstra continuitatea națiunii lor sau, mai bine zis, prezența lor într-un anumit spațiu geografic înaintea altor popoare rivale.  Manipularea toponimiei în scopuri naționaliste a alimentat un război etimologic asupra Transilvaniei între români și maghiari. Pentru a demonstra justețea revendicărilor teritoriale concurente, cele două tabere au început să scotocească asid...

Foto 1. Podurile romane la Dunărea de Jos   Podul lui Traian de la Drobeta, construit de arhitectul Apolodor din Damasc între 103-105 d.Hr., reprezintă o realizare inginerească remarcabilă pentru perioada antică, însă pe lângă acesta, Imperiul Roman a mai ridicat cel puțin alte șapte poduri romane peste Dunăre, unele cu o existenţă mai îndelungată, altele efemere, destinate unor expediţii militare punctuale ( foto 1 ). Foto 2. Podurile de la Sucidava și Drobeta pe o hartă din 1718 De remarcat că singurele poduri de piatră romane peste Dunăre sunt cele ridicate pe cursul inferior al fluviului , 1  printre acestea numărându-se și unul ce a depășit ca dimensiuni construcția de la Drobeta, fiind considerat  cel mai lung pod roman din istorie: cel de la Sucidava ( foto 2 ). 2 În ordine cronologică, cele opt poduri romane de la Dunărea Inferioară:  I. & II. Poduri de vase ridicate cu ocazia primei campanii dacice a lui Traian (101 d.Hr) III. Pod...

De la limba maghiară vorbită de Adam și Eva în Grădina Edenului la dacii din China ori blachii bulaqi din Transilvania , imaginația oamenilor a fost dintotdeauna captivată de teorii istorice șocante, chiar dacă acestea sunt deseori bazate pe speculații trase de păr și coincidențe superficiale. Copie după gravura lui A. Olearius reprezentând Revalul (sursa: auctionet )   Un exemplu în acest sens îl regăsim și pe la mijlocul secolului al XVI-lea, când o ipoteză curioasă prindea rădăcini în mințile mai multor umaniști europeni. Aceștia susțineau că valuri de valahi  din fosta Dacie ar fi ajuns în secolele V-VI până la Marea Baltică, devenind strămoșii estonienilor și letonilor și fondând orașul Reval (astăzi Tallinn, capitala Estoniei).  De ce tocmai vlahii? Deoarece vlahii ofereau o genealogie prestigioasă popoarelor de la Marea Baltică, care nu mai erau urmașii triburilor păgâne, ci erau descendenții unui popor romanic.Vlahii erau astfel liantul între populațiile din ...