Istorie, nu basme și basne

Foto 1. Hartă cu distribuția geografică a numelor de popoare și locuri din Europa care derivă din termenul proto-germanic " walhaz " (adică străin), incluzând denumiri precum Wales, Wallonia, Wallachia, Vlachs , Włochy , Wołochy și multe altele. (sursa:  Virble )   La fel ca multe alte popoare - precum germanii, care sunt denumiți ba allemands, ba tedeschi, ba niemcy, deși își zic deutsche - românii au fost cunoscuți de-a lungul veacurilor sub diverse nume, cele mai frecvente fiind: vlah (cu variantele:  vlach , valah , walach , blach , bloch , olah ) şi român/rumân . Primul este o adaptare slavonă după un termen germanic prin care erau desemnate populațiile romanice în diverse colțuri ale Europei, 1  iar cel de-al doilea se trage din latinescul " romanus ", adică cetățean al Imperiului Roman, 2  denumire care nu s-a păstrat doar la români, ci și la rumanși, 3  romanzi 4   sau în regiunea italiană Rumâgna/Romagna. 5 Avem așadar două cuvinte pe...

"Terra  bissenorum et  blacorum" (Putzgers, F.W., Historischer Schul-Atlas) Semnificația etnonimului Blachi/Blacus/Blacorum, folosit inclusiv de Anonymus în cea mai veche cronică maghiară -  Gesta Hungarorum , continuă să suscite dezbateri aprige, existând voci care susțin că acest termen se referă la o populație turcică denumită și bulaqi . Mai mult, în contextul încercărilor de a împinge ipotetica, dar nedovedita migrație vlahă după invazia mongolă din 1241, unii susțin că primele mențiuni certe privind românii, precum " silva blacorum et bissenorum " din Diploma andreană (1224), trebuie puse în conexiune mai degrabă cu populații turcice - bulaqi/ blacki/ blachi - care ar fi locuit în interiorul arcului carpatic.  Ideea - care este respinsă chiar de către istoricii maghiari de la Academia de Științe a Ungariei 1 - se bazează pe cronica lui Simion de Keza în care se precizează că secuii au împrumutat scrierea runică (care derivă din alfabetul runic turcic) de la ...