Istorie, nu basme și basne

Rezumat A fost oare retragerea aureliană sfârșitul definitiv și irevocabil al prezenței și influenței romane la nord de Dunăre?  Răspunsul poate părea unul extrem de simplu și de netăgăduit, doar că în istorie nimic nu este simplu și evident, iar interpretările superficiale, ce ignoră contextul și multitudinea de factori ce influențează evenimentele istorice, generează inevitabil concluzii eronate. Așadar, să încercăm să dăm un răspuns ceva mai complex la această întrebare cu ramificații profunde în ceea ce privește etnogeneza românilor.  Într-adevăr, anii 271-274 reprezintă pentru o mare parte a Daciei finalul epocii imperiale, însă nu și pentru partea meridională a fostei provincii, riverană Dunării,  unde prezența efectivă  a Imperiului Roman, 1  atât militară, cât și civilă , se încheie definitiv spre finalul sec . VI , la 300 de ani după retragerea aureliană. Dominația imperială în epoca romană târzie/paleo-bizantină, deși restrânsă la partea de miazăz...

" Evoluția Imperiului. Distrugerea " de Thomas Cole   (Sursa:   arthistoryproject.com ) Imaginea barbarilor însetați de sânge, distrugătorii civilizației romane, s-a impus în percepția populară, fiind perpetuată nu doar de către cronicarii din vechime, ba chiar și-a făcut loc și în operele culturale moderne. Este indubitabil că invaziile barbare au provocat distrugeri considerabile - orașe jefuite, populații înrobite, iar structurile administrative și economice ale Imperiului Roman au fost serios șubrezite, însă, dincolo de aceste episoade violente, realitatea istorică este mult mai nuanțată decât o simplă dihotomie " barbari răi " versus " romani buni ". Barbarii erau, în mod evident, o amenințare majoră pentru Imperiu, dar oare erau chiar erau niște brute fără milă de care romanii de rând fugeau rupând pământul? Barbarii la porțile lumii civilizate și alte teme ale propagandei romane O regulă de bază a cercetării în istorie este aceea că izvoarele nu tre...