Cum a încercat Moscova să rusifice românii din Basarabia inventând o limbă artificală neinteligibilă

Putin îi dăruiește lui Dodon o hartă a Moldovei Mari

harta Moldovei Mari

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/putin-i-a-darui-lui-dodon-harta-molodovei-mari-651554

Informaţiile publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.

(DIGI/Hotnews)

"...ruşii au un singur scop asupra românilor, acela de a şterge cât se poate mai curând numele lor de pe faţa pământului. Ca proteguitori, ca aliaţi ne-au dezbrăcat; ce ar putea face mai mult ca duşmani? De aceea o alianţă cu ruşii în orice împrejurare, o încredere în cuvântul sau în semnătura lor, va fi totdeauna o nebunie scump plătită"1 - Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920)

În mod tragic, cuvintele profetice ale marelui istoric român Alexandru D. Xenopol s-au dovedit în repetate rânduri cât se poate de juste, românii resimțind din plin blestemul vecinătății cu o Rusie cu pofte expansioniste și apucături violente. Vezi și Experiența dezastruoasă a României cu garanțiile de securitate rusești.

Istoria Basarabiei este marcată de o strategie complexă și insidioasă de deznaționalizare și rusificare a românilor, al cărei vârf de lance a fost teoria artificială a moldovenismului, unul dintre "cadourile" Rusiei pentru România. Acest proiect de construire a unei noi identități și culturi "moldovenești" a reprezentat un instrument deliberat de deznaționalizare și fragmentare identitară, care este folosit de Moscova în cadrul "războiului identitar"2 împotriva României ce continuă până-n zilele noastre.

Politica de deznaționalizare și rusificare a românilor basarabeni a început din momentul în care Rusia a rupt toată partea de est a Principatului Moldovei, în anul 1812.

Strategia de asimilare a basarabenilor a fost implementată metodic de aparatul imperial rus. Un document militar rusesc de la începutul secolului al XX-lea dezvăluia deschis obiectivele strategice ale Rusiei în ținutul dintre Prut și Nistru: "rusificarea sistematică a moldovenilor din Basarabia". Planul propunea măsuri perfide: „instruirea școlară să se facă pe baze solide rusești; omul simplu să fie eliberat de dependența morală și materială a moșierilor români; să se înlesnească achiziționarea pământurilor nobilimii latifundiare din Basarabia de persoane de proveniență rusă şi, în sfârşit, să se influențeze pe căi legale asupra unei părți a intelectualității şi semi-intelectualității rurale şi urbane".3

În actele autorităților imperiale rusești nu s-a folosit niciodată termenul români și sintagma limba română, iar după 1828, toate actele oficiale au fost publicate exclusiv în limba rusă. Totodată, instituțiile de stat - administrație, justiție, poliție - au fost reorganizate integral după modelul guberniilor ruseşti, fiind abolită bruma de autonomie acordată Basarabiei în baza regulamentelor anterioare.4 Funcțiile publice au fost ocupate exclusiv de vorbitori de limbă rusă, preponderent etnici ruși, marginalizând total elita și funcționarii români.5

Și sistemul educațional a fost complet restructurat cu scopul inițial de limitare și în cele din urmă de eliminare completă a limbii române din educație, fapt consfințit printr-un ucaz emis în 1871 de către țar , era stipulat că "în Imperiul Rus nu se studiază limbile locale și se suspendă studierea limbii române în școlile din Basarabia".6

Biserica a fost un alt instrument folosit de autorităţile ţariste pentru a rusifica populația. Eparhia Chişinăului şi Hotinului a fost subordonată Patriarhiei ruse de la Moscova, fără nici o consultare cu Mitropolia Moldovei, iar predicile în biserici se ţineau exclusiv în limba rusă şi slavonă, chiar şi în localităţile rurale, unde populaţia era majoritar românească.7

Totodată, pentru a rusifica Basarabia, Moscova a apelat și la colonizarea regiunii cu locuitori din alte gubernii ale Imperiului, schimbând radical demografia regiunii. Totodată, autoritățile ruse au deportat sistematic basarabeni în regiunile îndepărtate ale Imperiului, precum Caucaz, Siberia și Extremul Orient, fragmentând metodic comunitățile românești și slăbindu-le coeziunea socială.8

Cu toate acestea, politica de rusificare nu a reușit să schimbe complet caracterul etnic al Basarabiei, românii rămânând majoritari, chiar dacă într-un procent diminuat. Absența unui progres evident pe calea rusificării populației basarabene se explică şi prin conservatorismul lumii rurale, sătenii fiind prea puțin receptivi tendințelor de schimbare a obiceiurilor, tradițiilor şi ierarhiilor comunitare9, iar legăturile cu frații lor de peste Prut le-au permis basarabenilor să iasă din blocada culturală impusă de autoritățile ruse.

Intelectualii români din Basarabia au continuat să lupte pentru emanciparea națională, ceea ce provoca angoase autorităților ruse, însă abia după evenimentele de la începutul tumultuosului an 1918, Basarabia va reveni în spațiul românesc.

Actul de Unire a Basarabiei cu România, la 27 martie/9 aprilie 191810, a provocat furia Moscovei, astfel că planurile de rusificare a românilor au căpătat noi dimensiuni, trecându-se la construirea unei identități basarabene care să fie pro-Rusia.

Prin crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (RASSM) în 1924, Moscova a lansat un proiect identitar calculat, menit să desprindă artificial românii basarabeni de matricea lor culturală și lingvistică.11

Astfel s-a născut "moldovenismul" în laboratoarele bolșevice, un proiect orientat direct împotriva României.

Apelând la inventarea unei limbi şi națiuni moldovene şi falsificarea istoria populaţiei locale, mesajul fundamental era că moldovenii și românii sunt două popoare distincte, fiecare cu propria limbă și istorie, o teză utilă pentru justificarea planurilor expansioniste al Moscovei în România.

Limba artificial creată de bolșevici, așa numita limbă moldovenească, era o construcție inutilizabilă din punct de vedere practic, fiind o română arhaizată forțat și corcită artificial cu rusa. Mai grav, această limbă struțocămila nu era de înțeles nici măcar pentru pentru cei care fusese de fapt creată - poporul moldovenesc. Caracterul său absurd și lipsit de legitimitate a fost recunoscut chiar și de unii lideri comuniști locali, precum E. Bagrov și P. Corneliu.12

Adevărata tragedie a "moldovenismului" rezidă în faptul că a fost un construct etno-cultural conceput deliberat să servească intereselor imperiale prin principiul clasic "divide et impera" și menit să netezească calea rusificării populației românești dintre Prut și Nistru, rupând legăturile spirituale și culturale ale acesteia cu matricea sa românească originară.

Din nefericire, stindardul "moldovenismului" continuă să fie fluturat de naționaliștii pro-ruși din Republica Moldova, care glorifică ocupația rusă și manifestă evidente tendințe românofobe și visează chiar la dezintegrarea României și constituirea unei "Moldove Mari",13 de la Nistru la Carpați, cu ajutorul Rusiei. Antiromânismul şi demonizarea României au constituit și continuă să reprezinte atribute indispensabil ale „Homo Moldovanus”.14

Regiunile anexate de Moscova de la România în 1940 (Sursa: Radio Moldova)

Note

1 A. D. Xenopol, Resboaele dintre ruşi şi turci, vol. II, p. 377-378

2 Istoricul Sergiu Musteață consideră că inițiatorii teoriei moldoveniste au dat startul unui „război identitar” care continuă până astăzi. Sergiu Musteață, Diversiunea cominternistă a "moldovenismului"

2 Ştefan Purici, Istoria Basarabiei – Note de curs, p. 133

3 Dinu Poştarencu, Eliminarea, în 1828, a limbii române din sistemul administrativ al Basarabiei

4 Potrivit recensământului general al populaţiei din 1897, etnicii ruşi constituiau o proporţie de 58% din numărul total al angajaţilor organelor administrative, judiciare şi de poliţie din Basarabia în timp ce doar 10% dintre angajați au declarat româna drept limba lor maternă. Dinu Poştarencu, op. cit., p. 87-88

5 Ion Eremia, Politica lingvistică a Imperiului Rus în Basarabia în primele două decenii de la anexare;

6 Diana Mocanu, Baza legislativă a învățământului feminin în a doua jumătate a secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea în Basarabia țaristă

7 Zamfira Mihail, Rezistenţa prin cultură în Basarabia în sec. al XIX-lea. Predica religioasă

8 Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, vol. III, Anatol Petrencu, Politica naţională a ţarismului în Basarabia

9 Ştefan Purici, op. cit., p. 139-140

10 Din perspectiva Moscovei - punct de vedere adoptat și de moldoveniștii din vremurile noastre - actul de la 27 martie/9 aprilie 1918 a reprezentat nu Unirea Basarabiei cu România, ci cucerirea Basarabiei de către România. „Reparația” ar fi venit abia în 1940, prin „eliberarea” și includerea parțială a regiunii în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Dorin Dobrincu, Unire sau anexare? Basarabia, 27 martie 1918 (I)

11 Teoria "moldovenistă" este subiectul a numeroase lucrări științifice publicate în Republica Moldova și în România post-comunistă, printre care cităm: Gheorghe Cojocaru, Cominternul și originile "Moldovenismului": studiu și documente; Elena Negru, Proiectul identitar „moldovenesc” din RASSM și deznodământul său tragic; Elena Negru, Construcţia identitară în R.S.S. Moldovenească; Natalia Moroi, De la Imperiul Rus la imperiul sovietic: evoluția conceptului moldovenismului în cercetările etnonaționale; Octavian Țîcu, Naționalism și imperialism în Basarabia istorică (I): Apariția RSS Moldovenească; Octavian Țîcu, Despre „moldovenism” şi diverse idei privind „Moldova Mare” ; Vasile Botnaru, Moldovenismul ca instrument de desnaţionalizare, Octavian Țîcu, Homo Moldovanus Sovietic: teorii şi practici de construcţie identitară în R(A)SSM (1924-1989)

12 Elena Negru, Proiectul identitar „moldovenesc” din RASSM și deznodământul său tragic, p. 641

13 Unul dintre cei mai vocali moldoveniști, pro-rusul Igor Dodon, fost președinte al Republicii Moldova, își exprima chiar regretul că, la 1812, Rusia a ocupat doar Basarabia, lăsând liberă Moldova de la apus de Prut. Agora, Dodon a primit de la Putin harta Moldovei Mari: E rău că în 1812, rușii s-au grăbit să pună granița la Prut. Agora, Dodon a primit de la Putin harta Moldovei Mari: E rău că în 1812, rușii s-au grăbit să pună granița la Prut

14 Octavian Țîcu, Ultimul Homo Moldovanus