Cum erau denumite Imperiul Bizantin și Constantinopolul în vechile cronici românești?
Cum denumeau românii în secolele trecute ceea ce astăzi cunoaștem drept Imperiul Bizantin și Constantinopol?
Un neologism academic, termenul de Imperiul Bizantin se referă la jumătatea estică a Imperiului Roman. Bizantinii se numeau pe ei înșiși, în limba greacă, "Ῥωμαῖοι" (romaioi), iar numele imperiului, în limba greacă, era "Ρωμανία" (Romanía) sau "Βασιλεία Pωμαίων" (Basileía Romaíon), adică Imperiul Roman.1
Contemporanii lor din Occident îi denumeau, de obicei, Graeci (greci), iar statul lor era "Imperiul de la Constantinopol", "Imperiul Grecilor", "Imperiul de Răsărit", ceea ce reprezintă un simptom al disputelor între Occident și Orient pe tema moștenirii Imperiului Roman.2
La fel ca majoritatea cărturarilor europeni, cronicarii românii din sec. XVI-XVIII îi considerau pe bizantini ca fiind greci. În ceea ce privește marele oraș Constantinopol, românii îl denumeau Țarigrad (termen preluat din limbile slave - Царьгра̀дъ/Tsarĭgràdŭ în slavona bisericească - care reflectă noțiunea de oraș imperial și literalmente s-ar traduce ca Orașul Țarului/Împăratului).
De remarcat că această practică nu se rezumă doar la cronici, ci se poate sesiza și în arta românească veche. Astfel, tema iconografică a asediului Constantinopolului apare frecvent pe fațadele bisericilor din nordul Moldovei: Sf. Gheorghe din Hârlău, Probota, Sf. Gheorghe din Suceava, Humor, Sf. Dumitru din Suceava, Moldovița, Arbore, ș.a.m.d.3 Însă, invariabil, numele capitalei Bizanțului pe aceste fresce nu este Constantinopol, ci Țarigrad.
Cronicarii români respingeau ideea descendenței bizantinilor din anticii romani, strămoșii românilor. Această perspectivă este exemplificată pregnant în scrierile lui Constantin Cantacuzino, care, deși provenea dintr-o familie de origine bizantină, afirmă explicit că "mare osebire iaste între grec și între roman" și că bizantinii "nu romani, ci elini sunt".4
Termenul de Rîm/Roma este rezervat în cronicile românești orașului din Italia, existând mențiuni despre "papa de Rîm"; mutarea "scaunului Rîmului la Țarigrad". De asemenea, cronicarii români foloseau termenul de Rîm/Roma și pentru Biserica catolică: "besericii rimlenesti (...) dupa orinduiala papei Romei"; "lepadat Grecii de Rimleni"; niciodată sub "scaunului Țarigrădesc și grecesc; ci totdeauna au fost sub scaunul Romei".
Pentru a ilustra această perspectivă, vom analiza în continuare referințele la Împărăția grecilor și Țarigrad în 17 cronici vechi românești.
 | |
|
--- 17 cronici vechi românești despre Împărăția grecilor și Țarigrad ---
I. "Arătare în scurt a celor întâmplate dela Adam până în zilele noastre"5 în Letopisețul lui Azarie (sec. XVI)
Câteva mențiuni interesante despre Imperiul Bizantin se regăsesc în Arătare în scurt a celor întâmplate de la Adam până în zilele noastre, care, sub diferite versiuni, servește drept introducere la o sumă de anale sârbești din sec. XV—XVII, dar a fost inclusă și în codicele de la mânăstirea Slatina din Moldova. Cronica universală precedă și Letopisețul lui Azarie, o lucrare ce acoperă istoria Moldovei între anii 1551 și 1574.
Astfel, într-un pasaj referitor la domnia împăratului bizantin Leon al III-lea Isaurianul (717-741) se menționează despre certurile între susținătorii papei de la Roma- denumiți râmlenii, și cei ai patriarhului de la Constantinopol - denumiți greci, în contextul crizei iconoclaste din Imperiul Bizantin în sec. VII-VIII.
"Leu Conon, Iconoclastul, 24 de ani. Pe vremea acestuia, Râmlenii s-au lăpădat de Greci, şi s-a ţinut Râmul singur de sine până în ziua de astăzi".
Lucrarea amintește și de cucerirea Constantinopolului de către cruciați, în 1204, și apoi recucerirea orașului de către bizantini, în anul 1261.
"Și au cucerit frâncii cetatea, în anul 6710, și au fugit Alexie, iar frâncii nu puțini ani au stăpânit cetatea. Și suspinau' Grecii văzând turburarea din cetate si pompeneau pe papa Râmului la cele dintai «pomeneşte Doamne»."
"Mihail Paleolog a luat cetatea din mânile Frâncilor, în anul 6756, și aceștia au făgăduit să dea bir Grecilor."
Într-un alt pasaj, referitor la cucerirea Constantinopolului de către turci, cronicarul folosește numele de Țarigrad pentru orașul de pe Bosfor.
"În anul 6961 au luat împăratul Mehmet Țarigradul, Mai 29, într-o zi de Marţi"
II. "Cronica si analele putnene"6 (sec. XVI)
În secolul al XVI-lea, călugării de la Putna au inserat în cronica lor episodul Sinodului interconfesional de la Florența (1438-1439), a doua încercare de reparare a Marii Schisme dintre ortodocși și catolici, ocazie cu care este amintit împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, care este denumit împăratul grecesc:
„s-au adunat împeratul grecesc (грачкскми) şi patriarhul Ţarigradului şi mare mulţime de mitropoliţi la soborul de la Florenţia, la papa Romei Vechi şi au fost înşelaţi de latini şi mulţi dintre dânşii au venit cu bărbile tunse”.
III. "Sbornicul de la Chievu" sau "de la Slatina"7 (c.1554 şi 1561)
Sbornicul "de la Kiev" după locul unde a fost descoperit, sau "de la Slatina" - după mănăstirea din Moldova unde s-a încheiat redactarea lucrării, reprezintă o culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, copiată între 1554 şi 1561. În cursul lucrării se menționează cele "trei împerății: grecească (грячь’ское), bulgărească și alamană", notiță care, potrivit istoricului Andrei Pippidi, aparține probabil veacului al XIV-lea, când coexistau cele trei imperii. Pasajul citat a apare înainte de secțiunea "Istorisire folositoare despre latini, când s-au despărțit de greci".
IIII. "Cronograful lui Mihail Moxa"8 (1620)
Călugărul muntean Mihail Moxa, autorul celui mai vechi cronograf românesc, alcătuit în 1620 pe baza unor izvoare sud-slave și bizantine, scrie în cronica sa despre Schisma lui Formos (891-896) dintre ortodocși - denumiți "Grecii", și catolici - denumiți "rimleni".
"iar dupa moartia lu Leonte, el stâtu papa unul ce venise cu Carul den Șpania de-l chema Formos. Ace la scoase intaiu eresa latineasca si de atunce s-au lepadat Grecii de Rimleni".
De asemenea, Moxa vorbește și despre Carol cel Mare, despre care afirmă că a fost proclamat "împaratul Rîmului și Veneției".
De asemenea, călugărul muntean scrie următoarele despre căderea Constantinopolului în 1453.
"Anii 6961 (1453) dobandi Mahameth Tarigradul, in luna lui Mai 29, intr-o zi de vineri. Deci deca luara Turcii cetate dela Greci, ei le tăiară împăratul si pre toti bolarii si toate capetele, si slàbi toata puteria grecească".
V. "Pravila aleasă"9 (1632) de Eustratie logofătul
Pravila aleasă, o lucrare de drept, preponderent canonic, scrisă în Moldova secolului al XVII-lea, care menționează, în mai multe rânduri, o serie de patriarhi și împărați de la Constantinopol, folosind invariabil denumirea Țarigrad:
"Fotie, patriarhul de Ţarigrad"; "Leon şi Alexie Conţinu împăraţii de Ţarigrad" , "patriarhul de Ţarigrad, mai-marele Manuil, când au fost cursul anilor 6768 (1250 d.Hr.)"
De asemenea, autorul amintește că s-a inspirat din scrierile mai multor învățați bizantini, precum Ioan Zonaras, Teodor Balsamon, Constantin Armenopulos şi Matei Blastaris, despre care afirmă că au scris în limba grecească:
"s-au nevoit de-au scos pre limbă mai purtăreaţă grecească, pentru ca să poată înţeleage şi cei mai neînvăţaţi".
VI. "Letopisețul Țării Moldovei"10 (c. 1642-1647) de Grigore Ureche
La rândul său, marele cronicar Grigore Ureche scria despre cucerirea Imperiului Bizantin de către otomani, amintind de luptele interne dintre bizantini:
"vrajba intre Paleolog și intre Cantacuzino, carii erau capetile Țarigradului (...) văzându cum s-au pomenitu mai sus vrajba intre greci și slăbiți de războaie ce făciia intre ei, năimindu cu leafă vase de la Ghenua și după ce au dobânditu Helespontul, au trecut la Trațiia în anii 6871".
De asemenea, în cursul lucrării sale, cronicarul moldovean menționează în mod eronat un descendent al familiei imperiale bizantine ("Maximian, ficiorul lui Dispotu împăratul grecescu").11
VII. "Pravila cea Mare de la Târgovişte"12 (1652)
Îndreptarea Legii, numită şi Pravila cea mare sau Pravila de la Târgovişte, este una dintre cele mai importante lucrări de drept din Țările Române.
În cadrul pravilei sunt menționați numeroși prelați și împărați de la Țarigrad, dar cel mai relevant pasaj pe subiectul nostru este acesta:
"în zilele lui Fotie, patriarhul de la Țarigrad, când ținea steagul împărăției grecești Vasilie Machedon" (referire la împăratul Vasilie I Machedoneanul, care a domnit între 867 și 886).
VIII. "De neamul moldovenilor"13 (c.1673-1674) de Miron Costin
Cărturarul moldovean Miron Costin menționează chiar mutarea centrului puterii imperiale de la Râm la Țarigrad.
"Dzice-va neștine: dar cum de-au lăsat cei de pre urmă împărați, ce au fostŭ a Râmului pe urmă, și după ce au mutatŭ marele Costantin scaunul Râmului la Țarigrad și pe urmă alți împărați creștini, Leon Înțeleptul, Iraclie, Iustiniian și câțva hatmani vestiți?"
IX. "Istoria în versuri polone despre Moldova și Țara Românească"14 (1684) de Miron Costin
Același Miron Costin vorbește despre "Iustinian, împărat al Grecilor (Iustyniana, kraiow Grekowie)" într-o inedită lucrare versificată, scrisă în limba poloneză.
X. "Letopisețul Tarii Moldovei De la Zidirea Lumii Pana La 1601"15 (c. 1700-1712) de Nicolae Costin
Fiul lui Miron Costin, Nicolae, scrie despre invazia Balcanilor de către bulgari, menționându-l pe "Theodosie, împărtatu grecescu".
"Iar in anul dela Hristos 454, înțelegând Bolgarii de moartea lui Theodosie, împărtatu grecescu, au trecut de aicea peste Dunäre și au luat amindoua Misiile"
Cronica lui Nicolae Costin menționează și un lung șir de împărați bizantini: Zinon, împăratul grecesc; Ioan Cantacuzino, împăratul grecescu; Mihail Paleolog, împăratul grecescu
De asemenea, în ceea ce privește căderea Constantinopolului, cronicarul amintește că:
"perit-au la poarta cetății și împăratul grecesc, Paleolog, în războiu".
XI. "Letopisețul Cantacuzinesc"16 (sec. XVII)
Unele manuscrise ale Letopisețul Cantacuzinesc menționează episodul cuceririi împărăției grecești de către otomani:
"la leat 6858, sultan Orhan, Împăratul turcescu, feciorul lul Osman, au luat Bursa de la greci cu mare razboiu, in zilele împăratului grecescu Mihai Intâiul Paleolog (...) la leat 6871, sultan Murat împăratul turcesc au strins mare oşti şi au intrat in ţinutul împărăţiei grecești".
Totodată, cronica muntenească amintește de mutarea moaștelor "sfântului Ioan Hrisostom de la Cucus în Țarigrad", eveniment petrecut în sec. V.
De asemenea, cronicarul menționează "grecii țarigrădeni" în mai multe rânduri.
Ignorând pasajele în care Letopisțul cantacuzinesc vorbește despre bizantinii greci, unele persoane susțin în mod fals că "romanii" menționați la începutul cronicii ar fi bizantinii.
XII. "Cronica Bălenilor"17 (sec. XVII)
Tot în aceeași perioadă cu Letopisețul Cantacuzinesc s-a mai scris în Muntenia și o altă lucrare, cunoscută drept Cronica Bălenilor care menționează despre expansiunea otomanilor.
"Otoman Turcul, fiara cea rea şi cumplită ce a înghesuit pre împăraţii Grecilor cu luarea pămăntului lor de la Anadol".
XIII. Cronograf de tip Danovici"18(sec. XVII)
Bizantul este tot grecesc și în Cronograful de tip Danovici, cunoscut și drept cronograful Kigalas-Dorotei, care a circulat intens în spațiul românesc, începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Lucrarea are la bază cronograful lui Matheos Kigalas, cu adăugiri din cronograful lui Dorotheos de Monemvasia, din opera istorică Alexandria şi, posibil, şi din alte scrieri. Prototipul celor peste 70 de copii cunoscute până în acest moment este ms. 3517, păstrat la Biblioteca Academiei. Acest manuscris mai cuprinde, după încheierea textului Hronografului, o seamă de învățături ale împăratului Vasilie Macedoneanul (867-886), care este descris drept "samodârjeţul Grecilor"
"O samă de învățături de întru carele au învăţat înţeleptul și creștinul împărat Vasilie Machidon, întru Hs. Dumndzău samodârjeţul Grecilor bunul și întăritorul credințăi pravoslavnicilor creștini, carele deate cuvinte ascunse de învăţătură preaiubit fiului său şi preaînţeleptului Leon împărat".
Iar unul dintre capitolele cronografului se intitulează "Pentru toţi împăraţii greci carii au împărăţit Ţarigradul" .
XIV. "Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul"19 (1698) de Dimitrie Cantemir
La rândul său, marele cărturar Dimitrie Cantemir amintea de "Constantin marele, ziditoriul Ţarigradului" si "Vasilie Machidon şi cu fiiul său Leon Sofos şi alţi împăraţi puternici, mari şi vestiţi a grecilor".
"Şi să nu te mai, pentru alţii vechi şi minunaţi a grecilor împăraţi, întreb, ce pentru aceşti mai de curând: unde iaste Constantin marele, ziditoriul Ţarigradului?"
"Unde iaste Vasilie Machidon şi cu fiiul său Leon Sofos şi alţi împăraţi puternici, mari şi vestiţi a grecilor? Unde sunt împăraţii Romii, cetăţii ceii de toată biruitoare? Unde iaste Romilos, ziditoriul ei, şi alţii pînă la Chesariu Avgust, căruia i s-au închinat toţi stăpînitorii?"
XV. "Istoria Tarii Românești"20 de Constantin Cantacuzino (sec. XVIII)
Stolnicul Constantin Cantacuzino (descendentul unei ilustre familii bizantine) explică faptul că, deși bizantinii se autoproclamau romei, ei erau considerați greci de către cronicarii români. Astfel că în toată lucrarea sa îi denumește pe bizantini drept greci, iar Constantinopol e Țarigrad, nicidecum Roma.
"vedem și auzim și noi astăzi pe greci așa răspunzânduse, când îl întrebi: Ce iaste? el zice: romeos, adecăte romanu; și mare osebire iaste între grec și între roman. Ci numai și ei fiind supuși mai pe urmă romanilor, romani vrea și ei să se chiiame; au doară deaca s-au mutat împărăția de la Roma la Vizandia, au început și ei să se chiiame romani, mădulariu și parte și ei apoi împărăției făcându-se; ci dară aceștea greci, nu romani, ci elini sunt, și mai vârtos cei ce în Țara Grecească, cum îi zicem noi, sunt, și dintraceia să trag"
De asemenea, cronicarul subliniază că lucrările istorice folosesc termenul de împărați ai grecilor.
"Iară împărații Țarigradului să se zică: ai Răsăritului împărați și și ai grecilor și așa și istoriile lor îi scriu și-i zic".
XVI. "Descrierea Moldovei"21 de Dimitrie Cantemir (sec. XVIII)
Marele cărturar și fost principe moldovean Dimitrie Cantemir menționează printre altele "împăratul grecesc Ioan Paleologul" și vorbește despre tradiția încoronării "împăraților greci".
Mai mult, Cantemir indică în mod clar distincția între Roma și Țarigradul, grecesc, menționând "canoanele împăraților Romanești și Țarigradești" și faptul că
"Ungaria și Ardealul unde au fost locuit patrioții noștri mai înainte de descălecarea lui Dragoș, niciodată n-au fost supuse scaunului Țarigrădesc și grecesc; ci totdeauna au fost sub scaunul Romei".
XVII. "Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei",22 atribuită lui Axinte Uricariul (sec. XVIII)
În cronica atribuită lui Axinte Uricariul, sunt amintiți "Ioan Cantacozino, împăratul grecescu" și "loan Paleolog, împăratul grecescu".
"La aceasta vreme, sultan Murat, cel dintii cu acest nume, al treilea imparat turcescu, ficiorul lui Orhan, nepotul lui Otoman, tare au inspaimat Tara Vinetiei, a Ghenuiii, dentru indemnarea lui loan Cantacozino, imparatul grecescu, scriu cronicarii leșești. Iar hronograful grecescu scrie ca acest sultan Murat, in zilele lui loan Paleolog, imparatul grecescu, au mersu de au luat Solunul de la frinci".
Concluzii
Această perspectivă este exemplificată pregnant în scrierile lui Constantin Cantacuzino, care, deși provenea dintr-o familie de origine bizantină, explică explicit că "mare osebire iaste între grec și între roman" și că bizantinii "nu romani, ci elini sunt". Mai mult, distincția clară între Roma și Constantinopol (numit consecvent "Țarigrad") în cronicile românești subliniază această diferențiere conceptuală, termenul "Rîm/Roma" fiind rezervat exclusiv pentru orașul din Italia.
NOTE
1 Anthony Kaldellis, From "Empire of the Greeks" to "Byzantium", p. 351, R. L. Wolff, Romania: The Latin Empire of Constantinople, p. 2-13
2 Jake Ransohoff, Nathanael Aschenbrenner, The Invention of Byzantium in Early Modern Europe, p. 1-2
3 Tema asediului capitalei bizantine reprezintă ideea protecției Maicii Domnului față de oraș, prin extensie pentru întreaga lume creștină, manifestată în timpul asediului Constantinopolului de către perși și avari, în anul 626. Balacan Olesea, Tema iconografică „Asediul Constantinopolului“ din pictura murală, în timpul domniei lui Petru Rareș. Aspecte istoriografice, p. 48-50; Doina Mândru, Doina Anca Cornaciu (traducere), Les églises a peinture murale extérieure du nord de la Moldavie/Biserici cu pictura murala exterioara din nordul Moldovei. Atât în literatura veche, cât și în pictura murală moldovenească din secolul al XVI-lea, Țarigradul este reprezentat drept capitala unui imperiu creștin, a unui "hristiankoe țarstvo". Pe fresca exterioară a bisericii Mănăstirii Moldovița este picat și asediul Constantinopolului, purtând inscripția „Zde Țarigrad” (aici este Țarigradul), inspirată din cronica slavonă a lui Nestor Iskander, Povest o Țarigrade. Petre Guran, O problemă de percepție istoriografică: Ce a fost „moștenirea bizantină” pentru România?, p. 380-381
4 Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești, p. 58
5 "Arătare în scurt a celor întâmplate dela Adam până în zilele noastre" în Ioan Bogdan, Letopisețul lui Azarie, p. 129, 139, 141, 143
6 "Cronica si analele putnene" în Ioan Bogdan, Vechile cronice moldovenesci pana la Urechia, p. 144, 194
7 "Sbornicul de la Chievu" în Ioan Bogdan, Vechile cronice moldovenesci pana la Urechia, p. 9, Andrei Pippidi, Tradiția politică bizantină în Țările Române în sec XVI-XVIII, p. 71
8 "Cronograful lui Mihail Moxa" în B.P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, p. 41, 43-44
9 Alin-Mihai Gherman, Pravila aleasă. Eustratie logofătul, p. 147, 170, 307, 379
10 P.P. Panaitescu, Grigore Ureche - Letopisetul Tarii Moldovei, p. 128
11 Făcând referire la Maxim Brankovic, fiul despotului sârb Ştefan Brancovici, Ureche afirmă eronat că acesta era "ficiorul lui Dispotu împăratul grecescu". Andrei Pippidi, Tradiția politică bizantină în Țările Române în sec. XVI-XVIII, p. 150
12 Andrei Radulescu, Îndreptarea Legii. Pravila cea Mare 1652, p. 525
13 Constantin C. Giurescu, Miron Costin - De neamul moldovenilor, p. 54
14 P.P. Panaitescu, Miron Costin - Istoria în versuri polone despre Moldova și Țara Românească, p. 434
15 Ioan Ștefan Petre, Nicolae Costin - Letopisețul Tarii Moldovei Dela Zidirea Lumii Pana La 1601, p. 159, 181
16 Constantin Grecescu, Dan Simionescu, Istoria Țării Românești (1290 - 1690): ediție critică, p. 197-198
17 Constantin Filipescu (autor), Nicolae Iorga (editor), Istoriile domnilor Ţării Româneşti cuprinzînd istoria munteană de la început până la 1688, p.2
18 Eliza Ilie, Imaginea Bizantului în cronografele cu circulatie în spatiul românesc
19 Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 53-54
20 Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești, p. 58
21 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 80, 113, 184, 248
22 Axinte Uricariul, Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei, p. 10
BIBLIOGRAFIE
Bogdan, Ioan, Letopisețul lui Azarie
Bogdan, Ioan, Vechile cronice moldovenesci pana la Urechia
Cantacuzino, Constantin, Istoria Țării Românești
Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei
Cantemir, Dimitrie, Divanul
Filipescu, Constantin (autor), Iorga, Nicolae (editor), Istoriile domnilor Ţării Româneşti cuprinzînd istoria munteană de la început până la 1688
Hasdeu, B.P., Cuvente den bătrâni
Giurescu, Constantin C. , Miron Costin - De neamul moldovenilor: ediție critică
Gherman, Alin-Mihai, Pravila aleasă. Eustratie logofătul
Grecescu, Constantin, Simionescu, Dan, Istoria Țării Românești (1290 - 1690): ediție critică
Guran Petre, O problemă de percepție istoriografică: Ce a fost „moștenirea bizantină” pentru România?, p. 380-381
Anthony Kaldellis, From "Empire of the Greeks" to "Byzantium" în: The invention of Byzantium in early modern Europe, p. 349-368
Eliza Ilie, 2011, Imaginea Bizantului în cronografele cu circulatie în spatiul românesc
Doina Mândru, Doina Anca Cornaciu (traducere), Les églises a peinture murale extérieure du nord de la Moldavie/Biserici cu pictura murala exterioara din nordul Moldovei
Balacan Olesea, Tema iconografică „Asediul Constantinopolului“ din pictura murală, în timpul domniei lui Petru Rareș. Aspecte istoriografice, p. 48-50;
Panaitescu, P.P., Grigore Ureche - Letopisetul Tarii Moldovei: ediție critică
Panaitescu, P.P., Miron Costin - Istoria în versuri polone despre Moldova și Țara Românească: ediție critică
Petre, Ioan Ștefan, Nicolae Costin - Letopisetul Tarii Moldovei Dela Zidirea Lumii Pana La 1601: ediție critică
Pippidi, Andrei, Tradiția politică bizantină în Țările Române în sec XVI-XVIII
Radulescu, Andrei, Îndreptarea Legii. Pravila cea Mare 1652
Jake Ransohoff (editor), Nathanael Aschenbrenner (editor), The Invention of Byzantium in Early Modern Europe
Ștefan (ieromonah), Vieța Prea Cuviosuluĭ Părinteluĭ nostru Nicodim Sânțitul, Arhimandritul Lavreĭ din Sânta Mônastire Tisména
Uricariul Axinte, Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei
R. L. Wolff, Romania: The Latin Empire of Constantinople, Speculum, 23(1), 1–34
.jpg)
Comentarii
Trimiteți un comentariu