De ce românii (dar nici maghiarii ori polonezii ori lituanienii) n-au avut un Shakespeare?
![]() |
| Tetraevanghel Gavril Uric (MNAR) |
Poate ar trebuie să înțelegem că nu putem reduce diferențele de dezvoltare culturală la simple explicații deterministe bazate pe "specificul național" sau pe confesiunea religioasă.
Diferențele de dezvoltare culturală și organizare între micile principate române și marile regate occidentale medievale, precum Anglia, Franța sau Germania ori chiar Polonia sau Ungaria, necesită o analiză mult mai complexă și nuanțată. Nu putem atribui aceste decalaje unor factori simpliști precum mentalitatea popoarelor sau diferențele confesionale, ignorând realitățile geopolitice fundamentale: poziția geografică la granița dintre trei imperii, presiunea constantă a invaziilor, statutul de state-tampon și obligațiile materiale împovărătoare față de Poarta Otomană.
O evaluare obiectivă trebuie să ia în considerare multiplele aspecte structurale care au influențat dramatic capacitatea de dezvoltare a acestor teritorii: de la factori demografici și economici, până la contextul politic și militar specific Europei Central-Estice.
Doar o astfel de analiză comprehensivă ne poate ajuta să înțelegem mai bine particularitățile dezvoltării istorice în această regiune.
Poziția geopolitică: sub presiunea constantă a invaziilorPoziția geopolitică a Principatelor a fost dramatic diferită față de statele occidentale. În timp ce acestea beneficiau de perioade relativ lungi de stabilitate care permiteau acumularea de resurse și dezvoltarea instituțională, teritoriile românești erau supuse constant invaziilor turco-tătare care distrugeau sistematic resursele acumulate. Mai mult, statutul de state vasale ale Imperiului Otoman implica plata unor tributuri substanțiale care secătuiau constant resursele locale.
Factorul demografic: o disparitate copleșitoare
În primul rând, diferența demografică este copleșitoare. Principatele Române aveau împreună mai puțin de un milion de locuitori până în jurul anului 1800, în timp ce Polonia număra aproximativ 12 milioane de locuitori la 1618, iar Ungaria avea 3 milioane încă din 1500. Această disparitate demografică se traduce direct în capacitatea de producție economică, bază de taxare și potențial militar. Un stat cu o populație de 12 ori mai mare avea implicit resurse exponențial mai mari pentru dezvoltarea instituțională, culturală și educațională.
Economie și comerț: consecințele izolării comerciale
Situația economică reprezintă un alt factor crucial. După descoperirea Americii în 1492 și reorientarea rutelor comerciale majore, Principatele Române s-au găsit în afara fluxurilor comerciale principale care generau prosperitate în Occident. În contrast, state precum Anglia, Franța, dar și Polonia sau Ungaria beneficiau de poziții strategice pe rutele comerciale continentale și maritime.
Orașe medievale: realitatea târgurilor românești
În privința orașelor medievale, critica conform căreia târgurile din Moldova și Muntenia nu erau orașe autentice pentru că nu aveau ziduri sau administrație proprie este parțial inexactă. Multe orașe din ambele principate beneficiau de organizare proprie, cu pârgari, și primeau cărți de privilegii de la domnitori. Deși nu toate aceste documente s-au păstrat, existența lor este atestată fragmentar, demonstrând prezența unor structuri urbane administrative autonome.
Boierimea română: documentarea genealogică
Afirmația că boierii români nu reprezentau o nobilime feudală autentică din cauza lipsei arborilor genealogici și a registrelor curților domnești este contrazisă de dovezile istorice. Există sute de manuscrise în care boierii își declarau explicit filiația și documentau vechimea stăpânirii domeniilor lor. Aceste documente, deși poate nu la fel de sistematizate ca în marile cancelarii occidentale, demonstrează existența unei clase nobiliare cu conștiință genealogică și drepturi feudale bine definite.
Învățământul în Țările Române, precar, dar nu inexistent
Absența universităților până târziu în perioada medievală nu este un fenomen specific românesc sau ortodox. În Norvegia, țară catolică, prima universitate a fost înființată abia în 1811, la 700 de ani după creștinare.
În Principate, au existat totuși instituții de învățământ superior precum colegiile înființate de Despot Vodă și Vasile Lupu, care, deși nu erau universități în sensul occidental al termenului, ofereau educație avansată.
Critica privind lipsa de implicare a Bisericii Ortodoxe în educație și absența arhivelor ecleziastice complete ignoră rolul cultural substanțial al mănăstirilor. Acestea au funcționat ca centre importante de cultură scrisă, unde s-au copiat, tradus și creat numeroase opere.
Cronicile călugărului Moxa, analele putnene și manuscrisele iluminate realizate în scriptoriile mănăstirești, precum cele ale miniaturistului Gavril Uric, demonstrează o activitate culturală și educațională semnificativă, chiar dacă nu la nivelul celei din marile state occidentale.
Codificarea legilor: pravilele în context european
În ceea ce privește justiția și codificarea legilor, existența Pravilei de la Govora, a Pravilei lui Vasile Lupu și a Pravilei celei Mari a lui Matei Basarab demonstrează preocuparea pentru organizarea juridică.
Comparația cu codurile de legi germanice precum Breviarium Alaricianum sau Lex Salica trebuie făcută ținând cont de contextul diferit: aceste codificări aparțineau unor state puternice și bogate, nu unor principate vasale aflate într-o regiune marcată de conflicte constante.
Dincolo de concluzii superficiale
Ceea ce postările despre decalajul țărilor române în comparație cu Europa Occidentală omit este faptul că românii, ca de altfel orice popor, au fost și sunt la cheremul geografiei.
Dezvoltarea societăților a fost și este inegală, fiind determinată de o mulțime de cauze înlănțuite, de la geografie și climă la factori socio-economici. De exemplu, în perioada medievală, Europa era dependentă de marile imperii din Africa de Nord și Orientul Mijlociu în ceea ce privește importul de bunuri de mare valoare (aur, sare, sclavi, mirodenii), însă, ca urmare a marilor descoperiri geografice, Europa a reușit să obțină acces direct la producția de bunuri de mare valoare, ocolind monopolul statelor africane și a celor din Orientul Mijlociu, ceea ce a provocat decăderea economică a celor din urmă și ascensiunea statelor europene angrenate în cursa pentru colonii.
Geografia explică foarte bine și supraviețuirea românilor, dar și decalajul țărilor române în comparație cu Europa Occidentală. Zona noastră a fost cam mereu autostrada pentru migrații și invazii, așadar greu să construiești ceva foarte stabil.
Diferențele de dezvoltare între Principatele Române și statele occidentale reflectă astfel nu atât absența unor instituții fundamentale, cât mai ales consecințele unor factori structurali profunzi: demografia redusă, presiunea geopolitică constantă, obligațiile financiare către Înalta Poartă și izolarea comercială.
Așadar, discuția ar trebui să fie mult mai nuanțată pentru a nu aluneca în extremism.
BIBLIOGRAFIE
Laurențiu Rădvan, Orașele din Țările Române în Evul Mediu:sfârşitul secolului al XIII-lea - începutul secolului al XVI-lea
Constantin Giurescu, Despre boieri
Irina F. Cîrstina, Structura și evoluția domeniului boieresc muntean
Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi
Nicolae Iorga, Istoria literaturii româneşti. Vol. 1: Literatura populară: Literatura slavonă: Vechea literatură religioasă: Întâi cronicari (-1688)
Viorela Valentina Dima, Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung: 500 de ani de atestare documentară a limbii române
Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei
Tyrel C. Eskelson, States, Institutions, and Literacy Rates in Early-Modern Western Europe
Petre P. Panaitescu, Începuturile și biruința scrisului în limba română
Rodica Nagy, Istoria Limbii Romane Literare - Epoca Moderna



Comentarii
Trimiteți un comentariu