Cum se explică vocabularul creștin de origine latină al românilor: Jurisdicția papei de la Roma asupra Daciei

Balcanii, între Roma și Constantinopol

Situația jurisdicției ecleziastice în Balcani a fost foarte fluidă în primul mileniu creștin, marcată de dispute Roma și Constantinopol pentru controlul eparhiilor din regiune.

Inițial, partea de est a regiunii balcanice (dioceza Tracia) se afla sub jurisdicția directă a Constantinopolului, în timp ce vestul (prefectura Iliria cu diocezele Pannonia, Dacia și Macedoniei) era subordonată Romei.

Papa își exercita autoritatea ecleziastică asupra prefecturii Iliria prin vicariatul de la Salonic

Prima încercare majoră de modificare a acestei organizări vine în 421, când Teodosie II emite o lege prin care încearcă să transfere toți episcopii din Iliria sub autoritatea Bisericii constantinopolitane, însă protestele viguroase ale papilor de la Roma împiedică aplicarea ei efectivă.

O reorganizare semnificativă are loc în 535, sub împăratul Iustinian. Jurisdicția Romei în Iliria este împărțită între doi vicari apostolici: nou-creatul Arhiepiscop de Justiniana Prima primește controlul asupra celor șapte provincii nordice, în timp ce Episcopul de Salonic își păstrează autoritatea asupra celor șase provincii sudice.

Schimbarea decisivă survine în 732, când împăratul Leon Isaurianul, după excomunicarea sa de către papă, transferă toate episcopiile din Iliria sub autoritatea Patriarhiei Constantinopolului. În ciuda protestelor continue ale Romei, Salonicul și întreaga regiune Iliria trec sub jurisdicție bizantină{15}.

Această reorientare jurisdicțională este consolidată în secolul al IX-lea prin două evenimente majore: creștinarea bulgarilor (864-866) și disputele pentru Bulgaria între Roma și Constantinopol (866-870). Victoria Constantinopolului în aceste dispute întărește decisiv influența bizantină în Balcani.

În ceea ce privește teritoriile nord-dunărene, în condițiile absenței informațiilor privind creștinismul de acolo, este neclar care era statutul jurisdicțional al clericilor care acționau în această arie.

De notat că aceste schimbări jurisdicționale nu au însemnat neapărat modificări imediate în practica religioasă locală sau în orientarea spirituală a credincioșilor. Mai degrabă, ele au creat cadrul instituțional care a influențat treptat dezvoltarea ulterioară a creștinismului în regiune.

NOTE


{15}  The Catholic Encyclopedia, Volumul XIV (editia 1907-12)

Comentarii

Cele mai citite articole

Ce însemna "ortodox" și "catolic" înainte de Marea Schsimă, în primul mileniu după Hristos?

Confuzii - voite sau nu - privind originea coifului de la Coțofenești, dispărut în Olanda

Cât valorează acordurile internaționale pentru Moscova: Experiența dezastruoasă a României cu garanțiile de securitate rusești