Dacă cronicarii îi "descoperă" abia în 1079 pe albanezii care trăiau în Imperiul Bizantin, atunci oare cât de mult le păsa de ce se întâmpla în codrii seculari de la nord de Dunăre?
De ce albanezii "apar" în documentele istorice abia în a doua jumătate a secolului al XI-lea, având în vedere că nu locuiau într-o locație îndepărtată, ci tocmai în mijlocul Balcanilor - fieful imperiilor roman/bizantin și bulgar? Scopul acestui articol nu este acela de a impune o concluzie, ci de a face cititorii să-și pună întrebări despre "invizibilitatea" românilor în Evul Mediu timpuriu. Argumentul că românii sunt singurul popor european atestat târziu în izvoare, deși popular, este unul complet eronat. Într-un material anterior am scris despre "invizibilitatea" lituanienilor , fondatorii unuia dintre cele mai puternice state europene medievale, întins de la Marea Baltică la Marea Neagră, pe o suprafață de trei ori mai mare decât Germania actuală, dar care au fost absenți în documente și cronici până în secolul al XI-lea. Însă, în timp ce lituanienii și românii locuiau în două regiuni puternic împădurite și aflate la periferia lumii civilizat...