De la loc de refugiu la resursă economică: Au fost oare codrii seculari cheia supraviețuirii românilor în epoca migrațiilor? (partea II)
Pădurea a jucat un rol crucial în istoria românilor, fiind menționată de numeroși cronicari și cercetători. Conform istoricului C.C. Giurescu, "nu retragerea la munte, ci retragerea la pădure" a asigurat continuitatea poporului român, servind nu doar ca refugiu, ci și ca sursă de hrană și materiale de construcție{1}. Dar codrul nu oferea doar protecție; oamenii adaptați vieții în pădure obțineau numeroase resurse necesare traiului, de la vânat și pește la fructe de pădure și piei de animale și lemn pentru construcții. De asemenea, lemnul din pădure era utilizat pentru construcții. O caracteristică remarcabilă a pădurilor românești era frecvența pădureților, adică a pomilor sălbatici precum meri, peri, pruni și scoruși. De altfel, Giurescu amintește că mulți dintre copacii pădurilor poarte nume de orgine latină, la fel și multe dintre roadele pădurii: Fagul (fagus), frasinul (fraxinus), ulmul (ulmus), cornul (cornus), teiul (tilia), plopul (po...